sâmbătă, 15 decembrie 2012

Radu mamii

Are dreptate, este de neconceput ca un simplu cetățean (Berceanu, ca să iau un exemplu la întâmplare) ajuns în fața prim-ministrului Iohannis să constate că acesta nu înțelege cuvinte banale ca „parandărăt”, „șpagă” și alte asemenea denumiri ale instrumentelor specifice meseriei de politician român, absolut necesare activității de inginerie financiară, singura cunoscută (și recunoscută) de marii noștri oameni de afaceri.
Asta îmi confirmă încă o dată că la un moment dat era să greșim și să ne alegem cu un om normal ca prim-ministru.

marți, 11 decembrie 2012

Preaaleșii


Nici nu visam că ne vom bucura anul acesta de o asemenea recoltă peste așteptări! Parlamentarii noștri au câștigat alegerile cu 117%! Sau cu 184% din punctul de vedere al acelora dintre noi care chiar au crezut în povestea cu cei 300.
Și, de vreme ce Ponta a anunțat că nu va crește bugetul Parlamentului în 2013, aștept cu încredere prima ședință a preaaleșilor, în care sunt sigur că își vor vota mărirea salariilor. Bănuiesc că 117% dintre ei vor fi pentru.
Doar n-or să rămână cu cheltuielile nereperate!?

P.S. Uite că m-am grăbit și i-am nedreptățit; aflu acuma că de fapt au depășit planul cu 25%!!! Să fie primiți!

luni, 12 noiembrie 2012

Așadar și așadeci... acum 333 de ani


Ci dară, grecii acelea pătimind, de supărare părându-le că alții ar fi în pricină, nu ei înșiși, de a fi așa, hulesc și grăiesc pe alții de rău, neuitându-se să vază pe dânșii, ce și cum sunt. Dirept acest dară, iaste să-i iertăm și să le credem, pentru că zic dascălii și înțelepții că crud și tiranic lucru iaste și foarte fără de minte neștine să mai mustreze și să mai pedepsească pe unul ce în pedeapsă și în nevoie au căzut. Că destul îi iaste aceluia aceia; nu trebuie rău pentru rău a mai adaoge, ce într-aceia lăsându-l, încă mângâiare decât să poate și ocrotire să-i arătăm, asemenea pătimași și nenorociți socotindu-ne, că putem ajunge și putem fi fără de zăbavă și fără veste.

duminică, 21 octombrie 2012

Film vechi


Iar se face oarece tapaj pe seama unor (noi?) stenograme. Eu (mai simpluț în gândire) văd doar niște nevinovate telefoane prin care niște prieteni își cer reciproc mici favoruri și ajutoare (umanitare).
Ce e anormal? Oamenii sunt amabili, se ajută între ei.
La fel ca în filmul ăla vechi cu Alberto Sordi, Mafioso.

sâmbătă, 13 octombrie 2012

Bomboana...


...de pe coliva PNL. Cam așa arată Becali din punctul meu de vedere. Am votat mereu cu PNL încă din ’90, dar acuma deja mă întreb...
M-am străduit să le găsesc scuze (de fapt toate reduse la cea esențială: politica-i curvă și are nevoie de bani) și pentru PC, și pentru PSD, și pentru frunzeverzi, plăcinte și alți honoriabili de aceeași teapă, dar acuma au cam sărit calul. Și parcă PNL era plin de oameni cu bani, acuma a sărăcit brusc și are nevoie să se vândă felie cu felie la tarabă?
Și dacă mă mai gândesc și la faptul că prin zona mea PNL nu este prea popular, sunt din ce în ce mai convins că pe buletinul de vot, sub sigla USL o să văd un pesedist. Iar eu sunt cam alergic. Mi-e teamă că mi se usucă mâna dacă votez pesediști. Deși am votat de două ori cu PSD: prima dată cu Iliescu, din scârbă față de CVT (o lună am umblat cu mâna amorțită – noroc că am fost prudent și am pus ștampila cu stânga), și a doua oară cu Geoană – pentru „proiectul Iohannis”, în speranța că țara asta va avea un om normal ca premier, măcar pentru câteva luni.
Dar acuma, pentru ce? Ca să-l văd în continuare pe micul Tipătescu bătând câmpii și coridoarele palatului Victoria degeaba?

marți, 21 august 2012

Invalidul


Curtenii și-au luat inima în dinți și n-au mai lungit pelteaua, sătui și ei pesemne de halimaua națională în plină desfășurare, și au decis că referendumul e invalid.
Și, lucru de mirare, uite că au dat o decizie normală. Deși rezultatul final nu-mi place deloc, așa cum am mai scris, nu văd cum ar fi putut da altă decizie în conformitate cu legea. Că legea e proastă, asta e altă gâscă depozitată în altă traistă.
Pesemne dacă politicienii noștri dragi, și mai ales scumpi, s-ar îngriji să facă legi corecte și să îndrepte legile strâmbe, am crede că nu mai suntem în România, așa că se străduiesc să nu ne bulverseze.
Este evident că regula asta a cvorumului nu mai este adecvată vremurilor noastre, când foarte mulți oamenii pleacă de acasă în lumea largă și nu se mai întorc cu anii. Deci singura soluție pentru a nu bloca luarea unor decizii care implică o consultare populară este renunțarea la condiția de cvorum, așa cum recomandă de altfel și comisia de la Veneția. Iar asta se poate face prin modificarea legii, nu prin încălcarea ei. Dar asta e peste puterea de înțelegere a celor din fruntea bucatelor noastre tradiționale, care știu că orice regulă se „interpretează” după dorința celui care bate mai tare cu pumnul în masă. M-aș mira ca măcar acuma, după spartul târgului, să se apuce de făcut corecții legislative, fiindcă pentru ei o lege e bună sau proastă după cum le slujește interesele de moment, și ce e bun acuma, peste câteva luni s-ar putea să le pută. Nu m-ar mira ca în curând să-și dea singuri palme că s-au apucat de periat listele electorale...
Cât despre activitatea celor nouă, dacă n-aș ști cum au ajuns în curtea respectivă, m-aș foarte mira cum pot cei mai luminați specialiști în drept să interpreteze diferit una și aceeași lege. În condițiile astea, nu înțeleg de ce trebuie să fie juriști de meserie, fiindcă exact aceleași decizii pot fi luate în același mod (prin vot) de niște politruci oarecare trimiși în misiune de partidele lor.
Iar modul în care și-a justificat balansul a șasea marionetă, arată clar că, de fapt, nu legalitatea este grija lor de căpătâi, în schimb și pe acolo începe să bântuie sfânta frică de pușcărie. Dar cum ar putea să se simtă amenințați de pușcărie niște judecători de curte, că parcă independența le este asigurată de toate părțile interesate care, evident, nu-i presează nici cu gândul.
Să fie oare vinovate dosarele de care a pomenit băsescul en passant? Doar n-o fi vorbit degeaba?

duminică, 19 august 2012

Alte semne bune


Constat că de la o vreme am devenit optimist. Tocmai când toată lumea (bună și nebună) își strigă indignarea că se duce dracului rapița, eu văd un semn bun tocmai în campania de seceriș în care s-au lansat cu atâta dăruire procurorii patriei.
Or fi și abuzuri din partea unora, nu zic nu (că doar și ei sunt procurori, mai mult sau mai puțin onești, ca toți românii imparțiali...), dar sper că civilizatoarea „frică de pușcărie” pe care o pomeneam și zilele trecute îi va aduce pe drumul cel bun măcar pe unii dintre cei care tratează alegerile ca pe o negustorie. Și poate pe unii n-o să-i mai apuce turismul chiar în zi de alegeri, poate alții n-or să se mai îndoaie slugarnic „da, șefu’, facem 80% la moment!” și, cine știe, poate s-o întâmpla și minunea ca tot mai puțini politicieni să cumpere voturi de la bulibași și de la alți șefi de triburi.
Alegerile următoare nu sunt departe și poate i-o ține memoria până atunci.
Interesant o să fie când și cei care-i aplaudă acuma pe procurori (că doar ei i-au trimis în misiune) vor constata că nu mai au nici ei cu cine negocia...
Prevăd cea mai scăzută prezență la vot.

joi, 16 august 2012

Alt banc vechi

- E adevărat că olimpicilor internaționali de la matematică li s-a dat câte un Renault?
- Da, e adevărat. Doar că nu e vorba de un Renault ci de o bicicletă. Și nu li s-a dat, ci li s-a furat.

duminică, 12 august 2012

Semne bune...


Se pare că unora a început să le fie frică de pușcărie. Îmbucurător lucru, aș zice eu.
După cum spuneam și cu altă ocazie, singura speranță ca țara asta să devină un stat adevărat este ca bandiții care se bat ca chiorii (n-am găsit altă rimă!) pentru putere să se bage reciproc la pușcărie. Măcar câțiva, până se prind toți, din toate găștile, că se poate.
Până de curând nimeni nu a încălcat pactul nescris: râdem, glumim (ne înjurăm, ne scuipăm), dar nu sărim gardul „înăuntru”. La un moment dat, când a văzut că funia chiar se apropie de par, Năstase a ținut să-i amintească (public!) băsescului că în trecutul lui primministerial a avut ocazia să-l lege, dar l-a menajat, că doar amândoi sunt „oameni de onoare”, „pezzi da novanta”, și, după cum se știe, corb la corb nu-i frumos să-și scoată ochii.
M-am întrebat mereu de ce ăia din lumea normală au parte de politicieni responsabili, cinstiți (în limite rezonabile...), care se ocupă într-adevăr de bunul mers al statului pe care-l slujesc, iar noi avem mereu de ales între două (sau mai multe) rele. Cred că explicația fenomenului nu constă atât în calitatea morală superioară a exemplarelor de animale politice din menajeriile occidentale, cât mai degrabă în frica lor de pușcărie. Care nu-i degeaba.

joi, 2 august 2012

Teoria conspirației


Dacă aș fi un adept al susnumitei teorii, aș zice că băsescul a ținut morțiș să le reamintească celor ce se joacă prin curte (constituțională, de!) cele două (trei...) cuvinte magice: „dosare” și „documente originale”. Cred că li s-a zbârlit părul...
Ieșind cu un pas în afara teoriei, trebuie să constat că legal nu au ce să facă altceva decât să invalideze referendumul, fiindcă legea face referire strict la listele electorale. Că ar fi trebuit actualizate, e altă problemă, care trebuia rezolvată înainte.
Acuma vorbim degeaba...

sâmbătă, 28 iulie 2012

Da’ de ce ?


Chiar așa. De ce îl vreau eu plecat din funcție pe băsescul nostru național?

Nu știu dacă motivele invocate în „actul de acuzare” sunt suficient de solide ca să susțină, din punct de vedere legal, demiterea. Nici nu mă interesează câtă constituție a apucat să calce în picioare în ultimii opt ani.
Dar pe mine, ca cetățean (simplu, evident), mă deranjează în primul rând atitudinea individului față de școală și toți ai ei:
- Școala scoate prea mulți filosofi... și ăia tâmpiți.
- Profesorii sunt plătiți prea mult pentru alea 3-4 ore pe zi pe care le „stau” la școală.
- Profesorii ar trebui să-și ia un al doilea job dacă vor să aibă din ce trăi.
- Profesorul este un parazit gras pe care-l ține în spate un ospătar slăbănog.
Jalnic este că majoritatea populației este de acord cu el și-l apreciază pentru că spune aceste „adevăruri” de la înălțimea fotoliului pe care-l ocupă.

Este de-a dreptul criminal din partea președintelui țării să contribuie atât de fățiș, prin exemplul personal, la distrugerea fărâmei de respect care încă mai există față de singura instituție care ar putea civiliza acest popor, perceput deja în toată Europa ca sălbatic și primitiv.
Părerea mea este că un individ cu o asemenea gândire rudimentară nu are ce căuta în funcția de președinte.
Așa că eu îl vreau dus.

marți, 24 iulie 2012

„Toți peștii sunt scrumbii!”


Cam asta e concluzia care decurge logic din afirmația „Toate scrumbiile sunt pești.”
După logica „traianică”, bineînțeles: „De vreme ce băsiștii nu vor vota pe 29, rezultă că toți cei care nu vor vota pe 29 sunt băsiști. Hă, hă, hă!”

duminică, 22 iulie 2012

Proverb malgaș

"Cine fură azi un doctorat, mâine va fura o flotă."
Sau viceversa?...

sâmbătă, 16 iunie 2012

Sunt pline partidele de oameni de neînlocuit


Ca cimitirele.
Continuă cu mare veselie „destructurarea” PDL. Metoda preferată? Primirea cu flori în gară a celor care vin de pe traseu; cu cât mai lung traseul, cu atât mai bine – înseamnă că omul are experiență și e nevoie în orice partid de oameni cu experiență. Și cu ce-i poți momi mai bine decât cu garantarea unor fotolii în parlament sau prin ministere într-un viitor din ce în ce mai apropiat?
Așa că nu e de mirare că PNL-ul recunoaște calitățile unei plăcinte încălzite de atâta șezut pe astfel de fotolii, și se bucură de pleașca picată în gura-i nătăfleață. La fel cum se bucură și de victoria „severă” a frunzei verzi și peneliste în detrimentul frunzăverdelui pedelist care (surprinzător!) nici nu a participat la alegerile din această vară fierbinte.
Și uite-așa, votanții PNL-ului văd cu mirare că din urne ies pedeliști; sau, mai grav, pesediști. C-așa-i în politică: se votează bine și, mai ales, degeaba.

sâmbătă, 28 aprilie 2012

Leliță Ioană...


Or mai duce-o pân’la toamnă?
Acuma, că micul Tipătescu se văzu cu sacii’n căruță, relația cu tovarășii de drum s-ar putea să se răcească, așa cum se întrezărea deja cu ocazia înscăunării actualului desscăunat.
Se pare că debarcarea băsescului de la comanda „vaporului România” nu mai este o prioritate pentru PSD, conform viziunii bătrânului bolșevic, care visează încă la reîntregirea mult iubitului său FSN. Sau măcar a PDSR-ului...
Lui Antonescu nu cred că i-a picat bine. Dacă nu prinde anul ăsta alegeri prezidențiale anticipate, are mari șanse să-și piardă titlul de „prezidențiabil”. Iar PNL-ul, dacă la toamnă se va trezi părăsit în fața altarului, nu-i va fi recunoscător. Păcat, eu l-aș vrea președinte. Exact pentru calitatea pe care toți i-o consideră defect: lenea. Cred că lenea l-ar face să fie un „președinte nejucător” și ar fi primul în funcția respectivă care ar lăsa guvernul (oricare o fi ăla) să facă ce-l taie capul și să-și rupă singur picioarele, dacă nu e în stare de altceva.
Nu știu alții, dar eu m-am săturat să văd de 22 de ani puterea de decizie la Cotroceni și răspunderea la Victoria. „Concurența” între palate e principala cauză a halului în care funcționează statul ăsta. De asta aș prefera ca funcțiile de președinte și premier să fie cumulate de o singură persoană, ca în SUA. Dar asta ar însemna schimbarea constituției tocmai prin părțile esențiale, și mulți ar striga că vine dictatura peste noi și e mai bine să rămânem cu circăria noastră națională. Nu ca americanii ăia care gem sub dictatură.
Oricum, mi se pare foarte probabil că la anul „ne vom bucura” de un guvern PSD-PDL. Pentru că nu, PDL-ul nu va dispărea (așa cum visează unii – cam aceiași care acum opt ani visau că dispare PSD-ul), ba chiar are mari șanse să iasă pe locul doi din bâlciul de toamnă. Iar PNL, ca de obicei, pe trei, în opoziție și dând din gură degeaba...

marți, 3 aprilie 2012

Viitor de aur...


Școala românească se îndreaptă din ce în ce mai clar spre modelul american: școli private care funcționează ca școli adevărate, din care copiii „ies încrezători”, și școli publice care funcționează ca locuri în care copiii sunt ținuți doar ca să nu umble aiurea pe străzi.
La noi încă nu sunt prea multe școli private, dar școlile publice mai fac un pas în direcția „corectă” cu fiecare an ce trece.

marți, 27 martie 2012

Foaieverde de dainai


Uite că a venit primăvara, și câte-o frunzăverde își face curaj să scoată nasul la soare. Acuma se pare că a-nceput și migrația de primăvară-toamnă pe meleagurile noastre, dar din păcate la pasajul ăstora nu se deschide sezon de vânătoare. Așa că nu-mi mai cumpăr pușcă, și rămân la ștampila clasică.
Problema e că, dacă mai trec mulți dinspre PDL spre USL, ne trezim că la toamnă împingem alt partid la guvernare, dar cu aceiași pedeliști-agamiți – români imparțiali – mereu la putere.
În condițiile astea, cred că oranjeria cu vite sălbatice are mari șanse să ne convingă că ei de fapt sunt în opoziție și nici nu le miroase gura a guvernare. Mai ales că și primagentul îi persecută de la un timp încoace... Le seacă piscinele... Le trântește ușile... Și a fost și penelist într-o vreme...
Încep să mă gândesc serios să votez PDL – noul PDL, mai uscat, mai curat – că listele ălorlalți încep să se portocalizeze.

sâmbătă, 18 februarie 2012

Marş la produs!


Primagentul nostru s-a hotărât să-şi trimită haita la produs. Nu-i vorbă, că şi până acuma produceau de zor, dar mai mult pentru buzunarul propriu. Dar acuma, ca să nu facă întrerupere de sarcină de partid, ar trebui să supravieţuiască două luni fără şpagă. Cred că vor fi nevoiţi să apeleze la rezidenţii de sub zăpezi, să le cedeze ăia câte ceva din ajutoarele primite.
Bineînţeles că marii evazionişti, băieţi deştepţi (cu cotizaţia la zi către partid) cum îi ştie toată lumea, nu au a se teme de nimic, şi nici castelanii abonaţi la ajutoare sociale; vizaţi în povestea asta sunt, ca de obicei, evazioniştii de serviciu, cei călcaţi de controale de trei ori pe lună în buticurile lor din fostele uscătoare ale blocurilor.
Şi nici pe profesorii care „meditează” nu-i văd bine.

marți, 14 februarie 2012

Demitere


Iote că a mai călcat unu’ omertaua! Mai greşeşte omu’, că sigur n-a făcut-o cu intenţie.
Şeful peste electronii României a fost demis. Nu-i plâng eu de milă, că o să-i găsească partidu’ alt ciolan.
Interesant mi se pare însă motivul. L-a apucat logoreea şi s-a apucat să spună că nu mai putem exporta energie! Păi cum era să nu-l apuce dracii pe fostul (?) şef de la Securitatea Inteligenţilor Exportatori? Se-atinge cineva de afacerile băieţilor deştepţi şi electrici?
Noroc cu dom’ Mişu, că le-a reperat onoarea la moment. Doar nu l-au pus în foncţie degeaba!

sâmbătă, 11 februarie 2012

000


De câteva zile ne-am pricopsit cu un nou prim ministru (primagent, ca să nu facem confuzii) de-al lor, ales de ei, dintre ei, pentru ei, cu maximă transparenţă. Acuma nu mai încap speculaţii cu privire la natura stăpânirii actuale din ţara asta, e clar că nu mai avem de-a face cu politicieni cu gradele sub acoperire, ci cu inşi care nu se mai jenează să ne arate la lumina zilei simbioza poliţie-politică.
Şi uite-aşa, ca să ne bage minţile-n cap şi să nu mai visăm la democraţie reală, băsescul ne-a pus în fruntea guvernului pe unul din şefii serviciilor admirate de el şi multlăudate, de câte ori a avut ocazia, pentru eficienţa cu care l-au servit (că d’aia’s servicii!) întocmai şi la timp.
Mai are cineva vreo îndoială că barca în care a navigat pe vremuri până la Anvers şi apoi până la Cotroceni a fost şi a rămas a „serviciilor”?
Asta explică şi ţepoşenia bruscă a bătrânului bolşevic (şi a partidului ataşat) faţă de vremelnicii tovarăşi de drum, simultan cu îndulcirea tonului faţă de „adversari”. Cum altfel, că doar „democraţia originală” e visul iliescian de pe vremea când deplângea idealurile întinate – şi uite că i s’arată! Şi n-a uitat că tot „serviciile” l-au pus şi l-au ţinut şi pe el 10 ani pe fotoliul ăla înalt, aşa că l-a lămurit până la urmă pe micul Tipătescu că cine nu se pune bine cu băieţii ăia cu priviri albastre nu ajunge departe.
Păi când a zis ipochimenu’ că o să-i ţină în puf pe şefii „serviciilor”, a vorbit degeaba?

vineri, 27 ianuarie 2012

Micul lopătar loveşte din nou

Data trecută făcea un dig.
Se vede că aşa a făcut şi guvernul: cu lopata.

Intervenţiunea


Când l-am auzit că are de gând să facă o „intervenţie cu românii”, l-am şi văzut în fruntea unei mulţimi de români (nu toţi, chiar dacă din zicerea lui pare a ne fi cooptat pe toţi) intervenind la deszăpezirea României, dar l-a trimis iar pe primulboc la înaintare, de s-a trezit ăla dând la lopată singur pe centură, să facă pârtie pentru profesioniste. Sunt tare curios să aflu ce consilier şi-o fi bătut joc de el şi i-a spus că expresia aia există în limba română.
Spre deosebire de Isărescu, pe care l-a deranjat cuvântul „criză” uzat şi abuzat, pe mine m-a deranjat, ca şi altădată, cuvântul „comandant”. Şi văd că băsescul uită mereu că a fost ales să fie preşedinte, nu căpitan de vas, şi insistă că el e comandant, deci comandă, iar poporul e comandat, deci execută. Individul este incapabil să înţeleagă noţiunea de stat democratic.
Când l-am auzit vorbind despre reformele cu care a eficientizat şi debirocratizat componente întregi ale statului, m-a dus gândul în primul rând la învăţământ, pe care la (blagos)lovit cu o lege a educaţiei împlântată cu forţa şi pe negândite, prin asumarea răspunderii guvernului – metoda lui preferată –, că doar n-o să piardă vremea cu parlamentul! Atât de bine debirocratizează legea asta, că încă din primele două luni ale anului şcolar profesorii s-au înecat într-un val de hârtii – şi durează, şi durează... Frumos este că până şi onor ministerul, în înţelepciunea sa, a observat că nu are capacitatea să rumege tot furajul ăsta pe care-l primeşte din şcoli şi s-a gândit să facă un sondaj în urma căruia să identifice care sunt „hârtiile inutile” şi să le elimine. Seamănă cu povestea aia cu rabinul şi capra. Parcă văd că în urma acestei asanări, va transmite o circulară prin care va cere ca actele inutile să nu mai fie trimise la inspectorate/minister ci să fie distruse după ce, în prealabil, vor fi copiate în trei exemplare semnate şi ştampilate de directorul şcolii pe fiecare pagină, pentru conformitate...
Da, frumoasă „intervenţia” basescului, dar nu înţeleg de ce insista că e „cu românii”, că eu l-am văzut singur bătând câmpii şi vorbind degeaba.

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Curat ca un câine!


„Lasă-l să urle ca un câine!” Cam asta se pare că e atitudinea băsescpedelistă faţă cu reacţionarul din stradă. Reacţionar, bineînţeles, că doar ne-a explicat clar băsescul că e nevoit să renunţe la reformarea statului pentru că poporul, în sălbăticia lui reacţionară, se complace în mizeria actuală şi refuză o viaţă modernă, morală, elegantă, îmbelşugată...
Nicio deosebire faţă de „fiertul în suc propriu” propovăduit de Iliescu la vremea lui.
Totuşi, ce vor „reacţionarii”, de vreme ce vor să dea de pământ cu pedeliştii dar nici de uselişti nu vor să audă? Ce i-a scos din case şi mai ales din răbdări? Cred că problema fundamentală e sintetizată de zicerea din poza alăturată.
Statul mafiot este durere veche la noi şi chiar băsescul actual a ajuns la putere promiţând ţepe în Piaţa Victoriei şi belirea corupţilor din fruntea bucatelor. Cine poate veni acum să promită (şi să fie crezut!) un altfel de stat, un stat care să nu mai fie inamic public? Se pare că nimeni.
Iar mulţimea vrea doar să-i alunge pe tâlharii care se înfruptă acum. Şi nu oricum, ci „fără violenţă”! Dar se vede că doar strigăturile nu-i jenează prea tare şi cred că fără un brânci zdravăn (la propriu) nu s-or da duşi. Încep să cred că „ultraşii” ăia înfocaţi sunt luaţi mai în serios şi sunt mai de temut pentru potentaţi decât manifestanţii care stau pe trotuare liniştiţi şi strigă degeaba.

miercuri, 18 ianuarie 2012

Caprele împăratului


Îmi povestea cândva cineva care a copilărit pe vremea ăleilalte Românii cum se duceau copiii la biserică de sărbători şi printre altele cântau şi Caprele împăratului.
Orice împărat care se respectă locuieşte într-o Cetate, dar se pare că în ziua de azi nu se mai fac cetăţi ca pevremuri...
Am remarcat cu bucurie faptul că românul pare a fi depăşit vechea mentalitate păguboasă a dorinţei de a vedea capra vecinului moartă. Acuma, molipsit de spiritul capitalismului occidental, a trecut la o abordare mai pragmatică, în care profitul joacă rolul principal, aşa încât caprele au fost furate şi vândute. Din păcate, nu s-a putut abţine, şi a ţinut să se laude cu spiritul său întreprinzător, inclusiv prin telefon. Pesemne şi-a postat şi pe FB poze împreună cu caprele respective, dar miliţiştii, pricepuţi dintotdeauna la telefonie, încă n-au ajuns la nivelul 2.0.
Aşa că a muncit degeaba.

duminică, 15 ianuarie 2012

„Samuraiul”


În timpul WW2, japonezii şi-au uitat un camarad în misiune de luptă pe o insulă pustie şi l-au recuperat abia după vreo 10 ani, din întâmplare, timp în care samuraiul singuratic s-a considerat în plin război, rupt fiind de realitate.
La fel şi băsescul nostru a uitat de existenţa primbocului, iar acesta a aşteptat liniştit în biroul lui victorian să primească indicaţiile preţioase fără de care nu e în stare să găsească nici uşa de ieşire. Asta este singura explicaţie logică a absenţei sale totale din ultimele zile. Băsescul s-a lăsat dus de val şi s-a apucat el să se plimbe prin talcioc cu legea-n proţap lăudându-i nurii, în încercarea de a o scoate la produs. A uitat că de obicei treaba asta o delega celui dintâi dintre lachei.
Dar azi se pare că i s-au mai risipit aburii sărbătorilor şi şi-a amintit că avea de obicei la îndemână o jucărioară căreia trebuia doar să-i întoarcă cheiţa şi s-o pună pe direcţie. Aşa că i-a trimis hârtiuţa cu ordinul de zi, iar primbocul a revenit la viaţă, fericindu-ne cu ştirea despre iminenta redactare a unui nou proiect de lege pentru sănătatea noastră. Doar izolarea lui totală într-un birou pustiu poate explica de ce este atât de rupt de realitatea zilei de azi. El chiar crede că oamenii ăia au ieşit pe stradă de dragul legii cu pricina? Nu-i aude strigând că s-au săturat de jaful practicat de ani de zile de toţi oamenii preşedintelui?
Mârlănia băsescului la adresa unui om respectat de restul populaţiei a fost picătura ultimă care a scos în stradă doar câţiva susţinători ai acestuia, toţi ceilalţi care au urmat îşi strigă necazurile, durerile, spaimele şi frustrările proprii, pentru care îi consideră vinovaţi pe cei care jefuiesc statul de ani de zile, iar în ultimul timp îşi croiesc şi legi din ce în ce mai adecvate lucrativei activităţi.
Iar oamenii speră că dacă pleacă băsescul de la putere îşi va lua şi tâlharii cu el. Dar în ultimii 20 de ani preşedinţii au mai plecat, dar tâlharii au rămas; aşa că speră degeaba.